O prietena cu simtul umorului tocmai mi-a trimis asta! Cat de hilar si totusi cat de real...
E noapte. Sună telefonul. iPhone 34, cu thinkscreen. Sonerie oldie, o piesă de la Justin Bieber.
- Alo.
- Tata? Îmi dai te rog parola, că am cunoscut un băiat.
- Ai înnebunit? Nici măcar nu-l cunosc.
- I-am făcut testul ADN şi un RMN cu telefonul, i-am verificat cazierul pe facebook şi e ok. Hai, te rooog..
- Stai că închid...
În 2040, Guvernul Boc 27 impozitează convorbirile mai lungi de 30s cu o sută de catralioane de lei pe secundă.
- Fată, acuma mă uitam pe Google Face View, ce cauţi în barul ăla infect, care n-are nici scanner la intrare?
- Tată, te rog, lasă-mi intimitatea în pace. Nu-i destul că numai tu ai parola de la iCentura mea de Castitate?
- Bla, ţi-am explicat care sînt riscurile...
În 2040, numele au devenit scurte şi onomatopeice (Ar, Ai, Blo, Bla, Bli, Boc, Cli, Cla, Cri) din cauza inteligenţei tot mai reduse a populaţiei, care lasă gînditul în grija computerelor. Singurele nume care au supravieţuit sînt Elena şi Traian, istoricii punînd asta pe seama puternicelor şi nemuritoarelor mitologii greacă şi romană.
- ...dacă băiatul ăla îşi bagă mufa în priza ta (la propriu; tatăl nu folosea argoul - n.r.) şi faceţi din greşeală un copil, ştii noile măsuri guvernamentale, nu?
- Nu, care-s?
- Ai o săptămînă de odihnă, după care o lună faci muncă în folosul statului, pe şantier la construcţia de creşe, să-ţi poţi plăti spitalizarea. Apoi te întorci la cele două joburi. Au mărit şi rovinieta pentru cărucioare şi cică acum trebuie să-i dai copilului chitanţă de fiecare dată cînd alăptezi, că altfel e fraudă. La un an, copilul trebuie să înceapă munca, ce poate şi el, asamblat şi dezasamblat de jucării, dar pe carte de muncă, nu pe drepturi de autor, că nu creează nimic. Ai înţeles, fata mea?
- Da, tati. Închide, că consumi, ne vedem acasă, noapte bună.
Bla oftează, apoi către băiat:
- Mă, veste proastă: n-am parola. Încercăm nişte variante sau ne băgăm la un film?
marți, 22 februarie 2011
vineri, 18 februarie 2011
Dezvoltarea locala - sursa principala pentru progres
Am primit acum ceva timp de la domnul Ionel Chirita un program de dezvoltare locala si m-am decis sa vi-l prezint si dumneavoastra.
Pentru a ajunge la o prosperitate acceptabilă pentru toţi cetăţenii ţării şi pentru realizarea unui climat social stabil la nivelul întregii ţări este necesară reducerea disparităţilor şi armonizarea economică şi socială a tuturor localităţilor şi a tuturor judeţelor României. În acest scop Parlamentul şi Guvernul trebuie să corecteze legislaţia şi să îmbunătăţească mijloacele de aplicare a acesteia printr-un Program naţional care ar crea condiţiile pentru realizarea unor centre de dezvoltare locală construit astfel încât să urmărească următoarele obiective :
1. Creşterea capacitãţilor localităţilor de a-şi susţine propriul proces de dezvoltare;
2. Ridicarea calităţii vieţii prin impunerea unor standarde minime pentru serviciile publice;
3. Dezvoltarea echilibrată între localităţile din cadrul judeţului, dintre diferite judeţe, dintre mediul urban şi rural, dintre zone centrale şi periferice;
4. Asigurarea unor şanse egale pentru accesul de informare, cercetare şi dezvoltare tehnologicã, educaţie şi formare continuã a populaţiei, în toată zona ;
5. Stimularea cooperãrii intercomunitare care contribuie la progresul economic şi social al zonei;
6. Promovarea unei dezvoltãri spaţiale armonioasã şi a reţelei de localitãţi;
7. Diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin reducerea decalajelor de dezvoltare dintre localităţi în cadrul judeţului, dintre diferite judeţe, dintre mediul urban şi rural, dintre zone centrale şi periferice;
8. Revitalizarea zonelor defavorizate promovarea unor politici adaptate unor particularitãţi zonale;
9. Prevenirea de noi dezechilibre prin prevenirea apariţiei unor zone problemã;
10. Stimularea dezvoltării echilibrate prin promovarea mecanismelor economiei de piaţã în toate regiunile ţãrii, în vederea creşterii competitivitãţii şi a performanţelor economice permanente;
11. Stimularea cooperãrii interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social.
Mijloacele prin care Programul naţional pentru realizarea unor centre de dezvoltare locală ar putea realiza obiectivele definite anterior ar fi :
1. Voinţa necesară acceptării aplicării unor principii aparţinând spaţiului european :
a) Principiul egalităţii şanselor a tuturor cetăţenilor;
b) Principiul de bază pe care se construieşte teoria dezvoltării teritoriale rămâne solidaritatea şi coeziunea economică şi socială;
c) Principiile democraţiei şi al descentralizării puterii;
d) Principiul autonomiei locale şi al subsidiarităţii;
e) Principiul dezvoltării armonioase pe întreg teritoriul ţării.
2. Utilizarea fondurilor de finanţare corespunzătoare programelor naţionale şi internaţionale:
a) Transparenţă în gestionarea programelor naţionale şi internaţionale privind finanţarea autorităţilor publice locale;
b) Creşterea capacităţii autorităţilor publice locale de a accesa fonduri de finanţare;
c) Sprijinirea autorităţilor publice locale pentru cofinanţarea proiectelor cu finanţare din Fondurile Structurale prin programe guvernamentale.
3. Realizarea unei puternice infrastructuri instituţionale care să cuprindă:
a) Trezorerie;
b) Spital teritorial;
c) Unităţi de învăţământ liceal şi post liceal;
d) Judecătorie şi Parchet;
e) Poliţie cu un grad ridicat de competenţe;
f) Oficiu prefectural;
g) Agenţie pentru evidenţă, formare, recrutare şi plasare a forţei de muncă;
h) Agenţie pe plăţi pentru intervenţii în agricultură;
i) Agenţie pentru valorificarea resurselor şi a oportunităţilor în afaceri;
j) Reprezentanţe ale serviciilor deconcentrate ( Direcţia de Pensii, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Oficiu de Cadastru, Consultanţă Agricolă, Agenţia de plăţi pentru agricultură;
k) Reprezentanţe ale unor instituţii descentralizate;
l) Reprezentanţe ale serviciilor organizate de Consiliul Judeţean ş.a.
4. Realizarea unei puternice infrastructuri locale corespunzătoare :
a) Imobile pentru instituţiile menţionare la punctul 1) ;
b) Drumuri interioare;
c) Reţea de alimentare cu apă;
d) Sistem de canalizare;
e) Staţii de epurare;
f) Reţele pentru telefonie fixă şi GSM ş.a.
5. Realizarea unei puternice infrastructuri intercomunitare :
a) Drumuri de legătură între localităţi;
b) Staţii de depozitare şi prelucrare a gunoiului;
c) Serviciu pentru evidenţa informatizată a persoanei;
d) Formaţiune permanentă de pompieri;
e) Servicii organizate de Consiliul Judeţean
Voi ce spuneti?
luni, 14 februarie 2011
Dragostea nu e de vanzare!
Azi e Sf. Valentin. La multi ani atunci celor cu acest nume si alte derivate!
Si aici ma opresc. La diferite popoare - mai nou si la cel roman - azi se sarbatoreste iubirea. Dragut. Ca si cand am avea nevoie de o zi pe an in care sa sarbatorim iubirea. Nu, o sarbatorim in fiecare zi.
14 februarie - si 24 februarie prinde teren - au devenit zile in care cumparam toate inimioarele acelea kitchoase, maimutoii care mai de care mai rozi si mai violenti ochiului si toate felicitarile acelea pline de texte lacrimogene. Asta inseamna 14 februarie. Nu e ca si cum ii spunem persoanei iubite doar azi ca o iubim. Nu, o simtim in fiecare minut al existentei noastre si o spunem ori de cate ori sentimentul respectiv ne umple inima. Nu, 14 februarie a devenit ziua in care restaurantele se umplu pana la refuz de cine romantice, ziua in care vanzarile de flori cresc peste masura, ziua in care devenim aproape obligati sa ne marturisim iubirea.
Azi protestez! Nu pentru ca nu iubesc sau ca nu sunt intr-o relatie, ci pentru faptul ca iubesc in fiecare zi si nu am nevoie sa ma oblige cineva printr-o conventie sociala sa o spun sau sa o arat sau cum sa o fac!
Dragostea nu e de vanzare si nu se masoara in inimioare de plus sau felicitari cu cuvinte pompoase!
vineri, 28 ianuarie 2011
S-a fumat doctrina?!?
... Si eu de ce nu am stiut nimic?
Astazi pe minunatul Facebook, un coleg de partid pe care il respect si il apreciez foarte mult, m-a abordat cu o intrebare in aparenta normala: Ce parere am de alianta?. Mi-am exprimat parerea care nu era in concordanta cu parerea domnului si nu acuz asa ceva. Suntem oameni diferiti cu opinii diferite si respect acest lucru. De asemenea, plecata de la 8 dimineata de-acasa, chiar n-aveam chef de o disputa pe teme doctrinare s.a.m.d.
Domnul a continuat. M-a intrebat motivele alegerii mele. Zambind online, i-am spus ca pot sa ii dau o multime de motive pentru care alegerea lui este buna, dar ca motivele mele sunt un picut mai simple: cred in doctrina si in identitate. Mi-a dat intr-adevar o serie de motive pentru care alegerea dumnealui este buna. Le-am inteles, le-am respectat si am sperat din tot sufletul ca si dumnealui sa faca acelasi lucru vizavi de motivele mele. Nu s-a intamplat acest lucru. A inceput sa-mi expuna experienta dumnealui - pe care sunt foarte sigura ca o are, cifre, matematica, sistem electoral.
Eu, recunosc, putin timorata, am adus aminte de doctrina si pentru ce am intrat eu in acest partid. Raspuns: "stanga - dreapta, astea sunt fumate!. Se vorbeste de postdemocratie, de buna guvernare". Mi s-a spus ca pun prea mult suflet si prea putina ratiune.
Din cate mi-aduc eu aminte, marile realizari s-au facut cu sufletul! Si prefer sufletul si coloana vertebrala ratiunii si motivatiilor aritmetice ale bunei guvernari. Poate eu gresesc, poate dumnealui are dreptate, poate invers... dar...
Astazi pe minunatul Facebook, un coleg de partid pe care il respect si il apreciez foarte mult, m-a abordat cu o intrebare in aparenta normala: Ce parere am de alianta?. Mi-am exprimat parerea care nu era in concordanta cu parerea domnului si nu acuz asa ceva. Suntem oameni diferiti cu opinii diferite si respect acest lucru. De asemenea, plecata de la 8 dimineata de-acasa, chiar n-aveam chef de o disputa pe teme doctrinare s.a.m.d.
Domnul a continuat. M-a intrebat motivele alegerii mele. Zambind online, i-am spus ca pot sa ii dau o multime de motive pentru care alegerea lui este buna, dar ca motivele mele sunt un picut mai simple: cred in doctrina si in identitate. Mi-a dat intr-adevar o serie de motive pentru care alegerea dumnealui este buna. Le-am inteles, le-am respectat si am sperat din tot sufletul ca si dumnealui sa faca acelasi lucru vizavi de motivele mele. Nu s-a intamplat acest lucru. A inceput sa-mi expuna experienta dumnealui - pe care sunt foarte sigura ca o are, cifre, matematica, sistem electoral.
Eu, recunosc, putin timorata, am adus aminte de doctrina si pentru ce am intrat eu in acest partid. Raspuns: "stanga - dreapta, astea sunt fumate!. Se vorbeste de postdemocratie, de buna guvernare". Mi s-a spus ca pun prea mult suflet si prea putina ratiune.
Din cate mi-aduc eu aminte, marile realizari s-au facut cu sufletul! Si prefer sufletul si coloana vertebrala ratiunii si motivatiilor aritmetice ale bunei guvernari. Poate eu gresesc, poate dumnealui are dreptate, poate invers... dar...
miercuri, 26 ianuarie 2011
La ce s-au mai gandit conducatorii...
In ultima perioada, o discutie aprinsa a cuprins parlamentarii. PDL-istii, dragii de ei, sub Inaltul Patronaj al Presedintelui, au mai scornit ceva: votul prin corespondenta. Pentru cine? Pentru cei din strainataturi. Adica cum?
Adica asa: Se trimite una bucata plic in care exista inca una bucata plic plus un autocolant plus un buletin de vot. Se ia autocolantul si se lipeste pe buletinul de vot. Se introduce buletinul de vot in plic si se expediaza la Romanica.
Aha... Daca le mai baga si 10 euro in plic, s-au cam asigurat de vreo 2 milioane de voturi din afara. In fine, una dintre probleme este organizarea in sine. Adica daca il avem pe cetateanul X in Oagadugu care primeste plicul dupa doua saptamani si ii mai ia inca doua saptamani sa-l trimita... cat va dura procedura de vot? Lasand la o parte tot spectacolul in sine...
Cea mai mare problema este: Cum le vin ideile astea? Exista cumva vreo intrecere la cele mai proaste legi propuse de PDL?
marți, 28 decembrie 2010
Sanatatea in ajunul Craciunului
Sub nicio forma sa nu va imbolnaviti in Ajunul Craciunului! Bine, de preferat este sa nu va imbolnaviti, dar daca o faceti, sa nu fie in Ajunul Craciunului!
Din pacate pentru mine, fiul meu a fost racit. Si-a luat tratamentul si m-am trezit pe 24 decembrie la orele 15:00 ca avea febra 41! Am aruncat cateva hainute pe el si am zburat la spital la urgente. Asta se intampla undeva intr-un micut oras din Moldova. La urgente, niciun pediatru. Doar o tanti doctor de garda. Care ridica din umeri nestiind ce sa-i faca bietului copil. Am cerut eu sa-i puna un supozitor cu paracetamol si algocalmin. Ea... ridica din umeri.
- Ce sa facem, doamna? E Ajunul Craciunului... Nu mai e niciun medic la pediatrie, nicio asistenta!
- Ma scuzati ca nu ne-am pogramat boala, i-am replicat.
Vazand ca nu mi se acorda niciun ajutor, am solicitat o salvare sa plec cu copilul la Focsani. Consternare. Salvare? In Ajunul Craciunului?! Dupa ce i-am explicat consecintele febrei 41 la copii, convulsii si alte alea, am reusit sa fac rost de o salvare si am ajuns la Focsani la Spitalul Judetean. Acolo, am gasit un pediatru. Diagnostic: faringo-amigdalita. Tratament: multe antibiotice, alte chestii antialergice (copilul avand 1 an si 7 luni), branula, etc. Pe care le-am cumparat... pe toate! Spitalul nu avea nici macar leucoplast!!! Am cumparat inclusiv serul fiziologic!
In fine, Rares e bine acum! Asta e cel mai important.
Si... Craciunul vostru cum a fost?
vineri, 17 decembrie 2010
Impresii... de sarbatori!
Vine Craciunul!
Nu pot sa ma bucur. Parca e din ce in ce mai rau in fiecare an. Da, e o sarbatoare in care trebuie sa te bucuri, dar... Poti oare sa te bucuri cand te zbati sa pui ceva pe masa, sa le iei ceva din ce in ce mai simbolic celor dragi?
Impresiile din acest an sunt:
1. Ninsoarea
Din nou, ne-a luat pe nepregatite. Din nou, ambuteiaje in Bucuresti si toata tara. Oficialitati care se lupta cu nametii. Masini blocate. Frig. Nimic mai mult de spus.
2. Iedutul
Ieri in taxi. Seara. Am plecat de la birou si ma indreptam spre partid. Prinsa in trafic, urmaream jocul fulgilor pe strazi. Ceva ireal si de poveste. Si ca sa fie totul de poveste... poate a fost doar imaginatia mea, dar am vazut pe undeva pe la Trafic Greu o fetita alergand cu un ied in brate. Poate in unele case povestile devin realitate. A fost ceva magic, magia Craciunului. Inconjurata de luminile orasului, de fulgi de nea jucausi, o fetita isi implinea un vis.
3. Ajutoarele
M-am intalnit cu cativa colegi de partid sa inauguram noul sediu din Militari. La un moment dat, intra in casa un tanar pe la 27-28 de ani. Si tot ce m-a frapat au fost ochii. Cata durere, cata suferinta, cata rusine... Cu tremur in glas, ne-a intrebat daca oferim si ajutoare. Am resimtit in acel moment o durere ca si cum cineva mi-ar fi bagat un fier inrosit in stomac. Da, l-am ajutat. Si mi-am adus aminte ca il cunosc. Am locuit intr-o perioada in zona respectiva si stiu ca el si sotia lui au un copil foarte bolnav. L-am mai ajutat in cateva dati, asa cum l-am ajutat si aseara. Dar durerea din ochii lui... n-o s-o uit prea usor. Nu pot sa nu ma gandesc la cati oameni sunt in aceasta situatie. Asta nu mai e magia Craciunului, ci magia Guvernului.
Urarea de "Sarbatori fericite!" a ajuns sa fie ca un pumn in plina fata! Nu pot sa nu ma gandesc in cate case un cozonac fierbinte este un lux. In cate case bradul a devenit ceva optional si ne multumim cu o crenguta? In cate case abia reusim sa punem ceva pe masa? In cate case ne gandim cum sa-i facem fericiti pe cei dragi? In cate case, Craciunul este doar durere?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)