Asculta Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

miercuri, 26 mai 2010

Spanzurati-ne, domnule Presedinte!



Spânzuraţi-ne, dl. Presedinte !!!

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.
Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidar nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.
- Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!
Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii în funcţiile de conducere.
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.
1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
Dl. presdinte,
Acesta-i textul romanilor ce nu te mai vor, si-si urla disperarea, clamand trezirea tarii si-a neamului la demnitate, ce vor a trai intr-o tara fara de tine si clanul tau. Mai pun si eu cateva ganduri, pentru care semnez fara sa-mi fie frica de dumneavoastra, stimate presedinte, al unei tari ce nu te mai vrea, in scaunul ce prea sus el este pentru tine.
Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi? Da, pentru ca ati transformat-o dupa chipul si asemanarea dvs., ati manjit-o in portocaliu si-ati umplut-o de curve, hoti si lingai, tabu sunt ei pentru domina ta, si nu-ndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni, parintii nostri. Usor va este. Asa este. Ei sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi si fara de putere. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă. Mai au putin si mor... si ei, si dascali, si medici, si toti cei care nu sunt si nu fura cu dumneavoastrai. Ati reusit, dl. Presedinte ! Ne-ai dat sa bem cucuta la toti, ne-ai facut sa-nvatam ce-i ura, sa nu mai avem rabdare pana te-o vedea Dumnezeu si cu pacatul in noi sa vrem sa te ... "Izbăveşte-mă de vărsare de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele!" Dar nu ma fa lasi, ci dam putere si curaj mie si alor mei, nu sa induram, ci doar sa putem iesi in stada cu frunte sus si sa strigam pana o auzi si cerul, si lumea-ntreaga: vrem sa traim, in ciuda voastra, in tara noastra strabuna, sa murim traind frumos si demn, nu in genunchi, scuipati in fata, de voi, ciocoii noi. Si frica ar trebui sa va fie de gandurile noastre toate ce fapte ele pot sa fie, dar mai frica sa va fie de cel de sus ce te vede cum pact cu diavolul tu ai facut pentru a aduna arginti mai multi, tot mai multi, pentru ati satisface a tale pofete pamantesti , uitand ca vama dintre viata si moarte se plateste nu cu ceea ce ai strans pe pamant, ci-n ceruri.
Gandeste la toate acestea. Acum! Iar voi, credulii ce l-ati votat inca o data, numai bine, caci toti mai gresim in viata, dar nu o sa va iert nicand daca acum uitati de viata, si-n rusinea voastrea stati ascunsi, pentru ca altii sa va indrepte fapta.
Toti suntem acum Romani, si-n ciuda frigului de-afara putem gandi la primavara, si cand vremea o veni sa spunem fara regrete : Ajunge, Doamne, a fost o vara lunga si frumoasa!

Marian NICULESCU

sâmbătă, 15 mai 2010

Un pampers...o scrisoare...un protest!




Si am fost si la Cotroceni! Vineri de dimineata, inarmata cu scrisori si un pachet de pampersi, am plecat de-acasa! Am luat metroul! Reactiile oamenilor: Felicitari! Mergeti la greva? Faceti protest? Bravo!
M-am intalnit cu cativa prieteni la Leu. Acolo, se intampla si protestul celor de CNSLR Fratia (cred ca asa se numesc! Daca nu, imi cer scuze pentru eroare!). Eram plina de emotii! Impreuna cu cativa prieteni liberali, am vrut sa mergem sa depunem minunata scrisoare. Intre timp, ne-a oprit presa sa dam declaratii. Reactia protestarilor: aplauze la adresa protestului individual, felicitari!
Si am pornit sa cautam Registratura pentru persoane fizice care se afla langa Muzeu. Am ajuns acolo...poarta inchisa. Ne-am mai plimbat, a aparut un jandarm. Mi-au luat actele si ne-au lasat la poarta sa asteptam. Noroc ca nu eram singuri. Din asfalt au aparut 4 jandarmi si vreo doi SPP-isti in civil care ne filmau, lasand la o parte masina care ne-a filat tot drumul. Si am stat, si am stat! Trecusera deja vreo 10 minute, chiar 15 pana a aparut din nou un jandarm care sa ma anunte ca in scurt timp va veni dl consilier sa ma primeasca. Vai, ce onoare! Atunci, sa asteptam, zic!
M-au primit la Cotroceni, m-au lasat sa fac si poze, daca mai stateam putin, imi dadeau si-o cafeluta sa beau! Reactie: ati fost in partea cealalta? Ati vazut ce fac aia acolo? Pai am vazut...protesteaza...in caz ca nu stiati, in tara nu merg lucrurile bine. Eu stiu ca la Cotroceni e totul roz, dar dincolo de gard, e altceva!
Ma rog, am lasat scrisoarea si pampersii, mi-au inregistrat scrisoarea si mi-au spus ca voi primi un raspuns! Asteptam cu interes raspunsul!
Presa a fost mai receptiva. Am fost invitata in emisiune la Deschide Lumea...cu o alta mamica, un doctor si un actor! Eram relaxata si imi propusesem sa fiu o doamna. Nu prea mi-a iesit! In momentul in care actorul (am aflat dupa ca era fost deputat PD-L) a spus cu nonsalanta ca actualul Guvern si Presedintele nu sunt cu nimic vinovati de situatia tarii, am luat foc! Initial, m-am gandit ca joaca un rol...pentru ca orice om normal care traieste in Romania nu poate declara asa ceva! Apoi, am realizat ca nu declara decat ceea ce invatase de-acasa sau de la partid.
Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut, mai ales lui Cristi Dragnea care mi-a fost alaturi de la inceput si pana la sfarsit!
Va astept si luni!

joi, 13 mai 2010

Actiune "Basescu, ia-ti pampersii inapoi!"

Vineri, 14 mai, la orele 10, organizam in fata Cotroceniului o actiune raspuns la replica presedintelui ca din cauza trusoului nesimtit al nou nascutilor este tara in criza! Ii vom inmana o scrisoare deschisa si un pachet de pampersi! Va asteptam!

Iata si scrisoarea:

Excelenţei Sale
Domnului Traian Băsescu,
Preşedintele României

Domnule Traian Băsescu,

Noi, parintii liberali, v-am văzut la televizor foarte des în ultimul timp. Păreţi vesel, uneori prea degajat si chiar v-am auzit razand. Situatia din tara, cu toate astea, a scapat de sub control. Ati venit cu diverse solutii anticriza. Ati amintit faptul ca tara este in criza din cauza trusoului nesimtit pe care il ofera statul roman nou nascutilor. O alta masura anticriza ar fi sa reduceti indemnizatiile mamelor la 600 de lei.

Situaţia pe care aţi creat-o ne îngrijorează peste măsură. Ne aduce chiar in pragul disperarii! Ne face sa ne gandim la viitor si viitorul il reprezinta chiar copiii nostri. Sunteţi Preşedintele ţării, aveţi obligaţia constituţională să aveţi grijă de toţi românii. Intamplator, acesti copii, carora le negati un viitor, sunt aceia pe care se cladeste aceasta tara. Intamplator, trusoul pe care il ofera statul roman unui nou nascut este de 150 de lei. Este o cheltuiala imensa a statului roman si intelegem. Intamplator, o indemnizatie de 600 de lei ne ajunge doar pentru pampersi si lapte, dar intelegem si asta. Vom rupe de la gura copiilor si vom lua atitudine!
Am hotarat sa va ajutam, domnule Presedinte! Dorim sa facem ceva pentru a remedia situatia in care a fost adusa aceasta tara! Pentru ca Romania sa nu mai fie in criza, sa nu ne mai acuzati ca romanii cumpara mai multi pampersi decat orice alta tara, sa nu ajungem la momentul in care ne veti taia alocatiile si indemnizatiile, noi va dam pampersii inapoi! Veti avea nevoie de ei! Este principala arma pentru scoaterea Romaniei din criza! Intelegem!
Decat sa vorbim, sa va acuzam, preferam sa va ajutam, domnule Presedinte! Credem cu tarie ca un pachet de pampersi va scoate tara din criza!
Sperăm că inţelegeţi corect îngrijorarea noastră sinceră şi mâna de ajutor pe care v-o întindem!

Cu consideratie,
Parintii liberali

vineri, 7 mai 2010

Solutia MEA anticriza

Urmaresc de cateva zile ceea ce se intampla in minunata Romanie...Da, e criza! Ieri, presedintele-premier a avut tupeul de a iesi intro declaratie politica si de a ne anunta solutiile anticriza propuse de guvernul lui.
Deci, ni se micsoreaza salariile, ni se micsoreaza pensiile, ni se micsoreaza...etc...Nu comentez la toate astea! Este deja prea mult, e mult peste puterea mea de intelegere! Incerc sa gasesc solutii in acest moment!
Si solutia mea, la 25 de ani, cu un copil de crescut, este in felul urmator:
Ma duc in fata Cotroceniului, cu Rares, fiul meu de aproape un an si il las acolo, sa mi-l creasca Basescu!!! Pentru ca eu nu mai am cu ce!
Mai e ceva ce nu inteleg: de ce stam? De ce ne complacem intro astfel de situatie? De ce nu facem nimic? De ce grecii ies in strada pentru a-si cere drepturile si noi nu? Ne este chiar atat de greu, astia 50% care nu l-am vrut pe Basescu sa-l dam jos?

luni, 3 mai 2010

Crin Antonescu: "Am intrat în politică pentru că m-am enervat"

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, vorbeşte pentru prima dată, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, despre relaţia cu mama sa, despre experienţa de tânăr profesor navetist la Soleşti, despre naşterea sa ca politician din ceaţa zilei de 29 ianuarie 1990.
● Marius Tucă: Domnule preşedinte, v-aţi pregătit pentru interviul ăsta sau aţi venit relaxat?
● Crin Antonescu: Nici nu m-am pregătit, dar nici n-am venit relaxat.

● Marius Tucă: Vă fac o promisiune de la început, că va fi cel mai greu interviu pe care l-aţi dat vreodată, dar şi cel mai bun.
● Crin Antonescu: Să vă ajute Dumnezeu!

● Marius Tucă: Şi pe dumneavoastră! Aţi fost crescut doar de tatăl dumneavoastră, pentru că părinţii s-au despărţit când aveaţi 3 ani...
● Crin Antonescu: Da. De tată ca titular. Au mai dat o mână de ajutor şi vreo două mătuşi şi sora tatălui meu, care era şi naşa mea de botez, un uşor substitut de mamă.

● Marius Tucă: A fost greu să creşteţi fără mamă?
● Crin Antonescu: Da, dar mi-am dat seama foarte târziu. La momentul respectiv n-am resimţit ca pe-o grozăvie asta. Copiii au o uriaşă capacitate de adaptare.

● Marius Tucă: Când aţi simţit că v-a lipsit mama şi că ar fi fost bine ca mama să fie lângă dumneavoastră?
● Crin Antonescu: Cred că acum vreo zece ani, nu mai devreme.

● Marius Tucă: Deci foarte târziu, pe la 40 de ani...
● Crin Antonescu: Foarte târziu, da, când am înţeles că multe lucruri din simţămintele, atitudinea şi comportamentul meu au această limită. Foarte târziu.

● Marius Tucă: Aţi avut o discuţie cu ea după atâta timp, să lămuriţi lucrurile astea?
● Crin Antonescu: Da... avem relaţii normale de multă vreme...

● Marius Tucă: Nu e vorba de relaţii, vă întreb dacă i-aţi spus lucruri pe care nu i le-aţi spus niciodată până atunci şi aţi fi vrut să i le spuneţi, lucruri pe care fiecare dintre noi vrea să le spună părinţilor, fiindcă n-a apucat, fie că era vorba de adolescenţă sau...
● Crin Antonescu: N-am avut pe subiectul acesta o discuţie profundă, probabil din cauza mea, care am evitat-o mereu. Eu n-am nici un resentiment faţă de mama mea, dimpotrivă, am compasiune pentru că suferinţa ei a fost incomparabil mai mare decât a mea, dar probabil că un instinct de conservare de un anumit fel m-a făcut să evit o discuţie foarte profundă, care s-ar putea să nici nu fie foarte relevantă.

● Marius Tucă: Dar nu puteţi să spuneţi c-o iubiţi...
● Crin Antonescu: ... Domn'e, eu sunt un om care iubeşte multă lume...

● Marius Tucă: Nu, aici e vorba de mama, nu e vorba de multă lume.
● Crin Antonescu: Ţin la ea şi e, cum să spun?, o persoană apropiată, chiar dacă o văd foarte rar. Dar nu e, şi probabil nu va mai apuca să fie, o relaţie naturală, completă, fiu-mamă.

● Marius Tucă: Dar cine a ţinut locul mamei dumneavoastră?
● Crin Antonescu: Pesemne că nimeni. Nu cred că locul unei mame poate fi ţinut de altcineva.

● Marius Tucă: Da... Trecând peste episodul ăsta, care cred că defineşte cumva personalitatea dumneavoastră...
● Crin Antonescu: Nu ştiu dacă o defineşte, dar cred că o influenţează.

● Marius Tucă: ... Chiar dacă mama dumneavoastră a lipsit, cred că asta v-a întărit într-un fel. Aţi primit un post de profesor într-un sat vasluian, comuna Soleşti.
● Crin Antonescu: Da.

● Marius Tucă: Spuneţi-mi care a fost cea mai importantă învăţătură pe care le-aţi transmis-o copiilor de acolo. Câţi ani aveaţi când aţi fost trimis acolo?
● Crin Antonescu: 24-25 de ani. Mi-e greu să aleg, nu ştiu ce le-am transmis cu adevărat. Eu am încercat...

● Marius Tucă: Ce aţi reuşit, sau ce aţi simţit?...
● Crin Antonescu: Acolo constatai mai întâi de toate izolarea. Puţini copii ştiau că există oraşul Bucureşti.

● Marius Tucă: Ceauşescu...
● Crin Antonescu: Nu, Ceauşescu nu avea nici tablou în şcoală, satul era atât de izolat încât nu exista tabloul lui Ceauşescu în şcoală, ceea ce sigur că nu mă deranja...

● Marius Tucă: Asta a fost o remarcă politică.
● Crin Antonescu: Copiii nu aveau foarte mult contact cu ce era dincolo de orizontul satului. Cei mai mulţi nu-şi aveau părinţii acolo, părinţii erau plecaţi la muncă în Constanţa, Braşov, ei stăteau pe la bunici şi eu am încercat să le transmit ideea că există şi altceva şi că fiecare are o şansă, trebuie să încerce.

● Marius Tucă: Locuiaţi acolo, în comună?
● Crin Antonescu: Făceam o navetă săptămânală.

● Marius Tucă: Cum era? Eraţi izolat de lume? Plecaseţi dintr-un oraş, care era sentimentul dumneavoastră într-o localitate atât de izolată şi de săracă?
● Crin Antonescu: Nu mă deranja foarte mult, sărăcia era relativă pentru că, până la urmă, o bucată de pâine, mai precis mămăligă, o găseai. Nişte ouă, alte lucruri.

● Marius Tucă: Vă aduceau copiii ouă, găini, sticle de vin?
● Crin Antonescu: Nu, copiii nu aduceau, iar sticle de vin nu puteai să găseşti, pentru că vinul, ca şi pâinea, era o raritate... împărtăşanie! Mămăliga şi ţuica erau mai răspândite. Dar eu am luat partea bună a lucrurilor. Am acest talent.

● Marius Tucă: Ce aţi învăţat dumneavoastră din această experienţă, ce aţi învăţat de la copiii aceia?
● Crin Antonescu: Am învăţat că poţi să fii fericit, că poţi să trăieşti din plin cu foarte puţine lucruri materiale la îndemână. Am învăţat eu, care nu sunt un mare iubitor de natură, să gust peisajele. Că dacă trebuie să mergi 7 kilometri până dai de primul mijloc de transport în comun, le guşti, şi erau chiar foarte frumoase. Şi că, probabil, a fost prima mea experienţă de felul acesta, că inteligenţa n-are nimic de a face cu informaţia. Există inteligenţă cu oricât de puţină informaţie. Am văzut acolo copii care nu ştiau că există tren, nu văzuseră tren, nu ştiau care e capitala ţării, dar care erau deosebit de inteligenţi. Şi după aceea că, de asemenea, bunătatea, ca şi inteligenţa, bunătatea sufletească este răspândită independent de strategiile dezvoltării.

● Marius Tucă: Care a fost prima lecţie pe care le-aţi predat-o? Mai ţineţi minte?
● Crin Antonescu: Am vorbit tot timpul acolo mai puţin despre istorie sau despre ce mai predam noi, pentru că oricum condiţiile erau speciale - se predau simultan a cincea cu a opta într-o clasă, a şasea cu a şaptea - şi mai mult despre lucruri simple, de viaţă. Că e o ţară, că există Moldova...

● Marius Tucă: Dar departe de a fi o lecţie clasică de istorie...
● Crin Antonescu: Păi nu, că nu erai nebun să vorbeşti despre Cezar când ei nu ştiau că există... Dar poţi oricând să înveţi ceva pe oricine.

● Marius Tucă: Şi care era sentimentul când v-aţi văzut acolo izolat, ca profesor tânăr, la 24 de ani? Vi s-a părut că soarta, viaţa au fost nedreapte cu dumneavoastră?
● Crin Antonescu: Nu, nici un moment. V-am spus că eu am un talent de a lua partea plină a paharului chiar când e o picătură şi paharul e cam găleată. În prima seară când am înnoptat eu acolo...

● Marius Tucă: Era vară, era frig?
● Crin Antonescu: Nu, era septembrie mai târziu şi era destul de rece. Exista un imobil, o casă, care fusese dispensar în perioada interbelică şi grădiniţă până cu vreo şase ani înainte de a ajunge eu acolo. Deci de şase-şapte ani era părăsită. Avea înăuntru un pat, o sobă. Ţin minte că o femeie foarte de treabă, care era directoarea şcolii, mi-a trimis nişte copii cu nişte lemne şi am făcut un foc. Dar într-o teracotă neîncălzită de şapte ani era ceva mai greu. Dar problema era alta. Eu stăteam liniştit şi citeam, citeam "Numele trandafirului", Umberto Eco, până s-a stins lumina. E, când s-a stins lumina, m-am dus la primul vecin să cer nişte lumânări. Primul vecin era chiar preotul, care se afla disciplinar trimis acolo, şi mi-a dat lumânări. Dar nu mi s-a părut în nici un caz o pedeapsă, ci doar o experienţă interesantă. Lumina se stingea şi la oraş.

● Marius Tucă: Aţi spus mai devreme, m-a făcut să tresar, că nu sunteţi un iubitor de natură.
● Crin Antonescu: Nu, mie îmi plac mulţimile, stadioanele, străzile.

● Marius Tucă: Perfect pentru un politician care vrea să ajungă preşedinte!
● Crin Antonescu: Cred că e singurul lucru din structura mea care se potriveşte cu sportul ăsta.

● Marius Tucă: În campania electorală prin coclauri, pe la ţară, care era sentimentul? Nu era oraş, nu erau mulţimi, oameni puţini...
● Crin Antonescu: O campanie electorală nu-ţi permite de fapt să intri în contact cu oamenii.

● Marius Tucă: Nu? E foarte interesant ce spuneţi.
● Crin Antonescu: Pe fond. Într-o campanie electorală oamenii vin fie pentru că îţi sunt susţinători, fie de curiozitate, fie trec pe acolo... N-ai timp şi nu există nici din partea lor în mod real interesul acesta, în afară de câţiva care îţi povestesc nişte necazuri. E un fel de ritual. Dai mâna, zici o glumă.

● Marius Tucă: Nu vă place asta, nu vi se potriveşte.
● Crin Antonescu: Îmi plac grupurile mari şi să mişun printre ele, da. Dar n-am să confund niciodată o campanie electorală cu comunicarea adevărată, campania asta aplicată de care vorbim, directă, fizică.

Continuarea pe http://www.jurnalul.ro/stire-interviu/crin-antonescu-am-intrat-in-politica-pentru-ca-m-am-enervat-542566.html