8 noiembrie 1945, manifestaţie anticomunistă a tineretului PNŢ şi PNL, în Piaţa Palatului Regal, prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai I.
In 1945, de 8 Noiembrie – ziua Regelui Mihai, elevii, studenţii şi tinerii partidelor democratice – PNŢ şi PNL – s-au adunat deopotrivă în Piaţa Palatului Regal pentru a demonstra sprijinul pentru tânărul Rege, care intrase în Greva regală, refuzând să semneze decretele-legi ale Guvernului Petru Groza, controlat de sovietici.
Manifestaţia de la 8 Noiembrie 1945 marchează începutul rezistenţei anticomuniste a poporului român. Guvernul Groza a trimis atunci camioane cu muncitori pentru o contra-manifestaţie. Au rezultat grave incidente, soldate cu morţi, răniţi, sute de arestaţi şi cu incendierea câtorva camioane (sună cunoscut?). După miting (în cursul căruia a apărut în balcon, împreună cu regina Elena, pentru a primi ovaţiile mulţimii), Regele Mihai a fost ”sfătuit” să plece la Sinaia, “pentru a se evita alte incidente”. În arhivele Siguranţei, preluate de Securitatea comunistă, Dosarul “Afacerea 8 noiembrie” (nr. 44608) are 68 de pagini de opis, mii de file şi menţionează 413 arestaţi. Printre cei reţinuţi de poliţie s-a numărat şi Corneliu Coposu, alături de lideri marcanţi ai tineretului PNL şi PNŢ.
Preluare de la Radu Munteanu
Asculta Radio Whisper
luni, 8 noiembrie 2010
miercuri, 3 noiembrie 2010
Lumea in care traim!
Astazi am purtat o discutie foarte interesanta vizavi de cazul iranienei condamnate la moarte pentru adulter.
Stiam de ceva timp legile inumane catre care se supun femeile musulmane, dar nu credeam ca inca se mai practica bataia cu pietre sau chiar condamnarea la moarte. Este ceva inimaginabil pentru noi.
Cu toate astea, primul meu gand a fost: "Cel putin a iubit...". Sunt sigura ca aceasta femeie a ales sa treaca prin asa ceva din cauza unei iubiri imense. Sau cel putin asa imi place sa cred. Fiind constienta de riscul pe care si-l asuma, femeia a comis adulter, o actiune considerata certa condamnare la moarte. Ai alege moartea doar daca ai iubi cu adevarat. Stiu ca ar muri impacata. Iubirea este, din punctul meu de vedere, sentimentul suprem!
Mi-am adus aminte in acest timp de unul dintre filmele mele preferate, The Bucket List, cu Morgan Freeman si Jack Nicholson...Exista un moment in acest film cand cei doi stau cocotati in varful lumii, pe piramide si Morgan ii povesteste celuilalt ca egiptenii aveau o credinta. In momentul in care mori, sufletului i se pun doua intrebari la Portile Raiului:
1. Ai iubit?
2. Ai fost iubit?
Da, iubirea te face sa treci peste toate...Si da, sustin demersurile organizatiilor care lupta pentru drepturile omului pentru a atrage atentia asupra cazului lui Ashtiani, precum si eliberarea ei...Intr-o lume civilizata, iubirea nu poate fi condamnata!
Inchei cu o fragment din Nietzsche care imi umbla prin ganduri de ceva vreme:
What if a demon were to creep after you one day or night, in your loneliest loneness, and say: "This life which you live and have lived, must be lived again by you, and innumerable times more. And there will be nothing new in it, but every pain and every joy and every thought and every sigh— everything unspeakably small and great in your life—must come again to you, and in the same sequence and series." Would you not throw your self down and curse the demon who spoke to you thus? Or have you once experienced a tremendous moment, in which you would answer him: "Thou art a god, and never have I heard anything more divine!"
Freedom for Ashtiani and freedom for love!
Stiam de ceva timp legile inumane catre care se supun femeile musulmane, dar nu credeam ca inca se mai practica bataia cu pietre sau chiar condamnarea la moarte. Este ceva inimaginabil pentru noi.
Cu toate astea, primul meu gand a fost: "Cel putin a iubit...". Sunt sigura ca aceasta femeie a ales sa treaca prin asa ceva din cauza unei iubiri imense. Sau cel putin asa imi place sa cred. Fiind constienta de riscul pe care si-l asuma, femeia a comis adulter, o actiune considerata certa condamnare la moarte. Ai alege moartea doar daca ai iubi cu adevarat. Stiu ca ar muri impacata. Iubirea este, din punctul meu de vedere, sentimentul suprem!
Mi-am adus aminte in acest timp de unul dintre filmele mele preferate, The Bucket List, cu Morgan Freeman si Jack Nicholson...Exista un moment in acest film cand cei doi stau cocotati in varful lumii, pe piramide si Morgan ii povesteste celuilalt ca egiptenii aveau o credinta. In momentul in care mori, sufletului i se pun doua intrebari la Portile Raiului:
1. Ai iubit?
2. Ai fost iubit?
Da, iubirea te face sa treci peste toate...Si da, sustin demersurile organizatiilor care lupta pentru drepturile omului pentru a atrage atentia asupra cazului lui Ashtiani, precum si eliberarea ei...Intr-o lume civilizata, iubirea nu poate fi condamnata!
Inchei cu o fragment din Nietzsche care imi umbla prin ganduri de ceva vreme:
What if a demon were to creep after you one day or night, in your loneliest loneness, and say: "This life which you live and have lived, must be lived again by you, and innumerable times more. And there will be nothing new in it, but every pain and every joy and every thought and every sigh— everything unspeakably small and great in your life—must come again to you, and in the same sequence and series." Would you not throw your self down and curse the demon who spoke to you thus? Or have you once experienced a tremendous moment, in which you would answer him: "Thou art a god, and never have I heard anything more divine!"
Freedom for Ashtiani and freedom for love!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)