Sanatatea in ajunul Craciunului

Sub nicio forma sa nu va imbolnaviti in Ajunul Craciunului! Bine, de preferat este sa nu va imbolnaviti, dar daca o faceti, sa nu fie in Ajunul Craciunului!
Din pacate pentru mine, fiul meu a fost racit. Si-a luat tratamentul si m-am trezit pe 24 decembrie la orele 15:00 ca avea febra 41! Am aruncat cateva hainute pe el si am zburat la spital la urgente. Asta se intampla undeva intr-un micut oras din Moldova. La urgente, niciun pediatru. Doar o tanti doctor de garda. Care ridica din umeri nestiind ce sa-i faca bietului copil. Am cerut eu sa-i puna un supozitor cu paracetamol si algocalmin. Ea... ridica din umeri.

- Ce sa facem, doamna? E Ajunul Craciunului... Nu mai e niciun medic la pediatrie, nicio asistenta!
- Ma scuzati ca nu ne-am pogramat boala, i-am replicat.

Vazand ca nu mi se acorda niciun ajutor, am solicitat o salvare sa plec cu copilul la Focsani. Consternare. Salvare? In Ajunul Craciunului?! Dupa ce i-am explicat consecintele febrei 41 la copii, convulsii si alte alea, am reusit sa fac rost de o salvare si am ajuns la Focsani la Spitalul Judetean. Acolo, am gasit un pediatru. Diagnostic: faringo-amigdalita. Tratament: multe antibiotice, alte chestii antialergice (copilul avand 1 an si 7 luni), branula, etc. Pe care le-am cumparat... pe toate! Spitalul nu avea nici macar leucoplast!!! Am cumparat inclusiv serul fiziologic!

In fine, Rares e bine acum! Asta e cel mai important.

Si... Craciunul vostru cum a fost?

Impresii... de sarbatori!

Vine Craciunul!
Nu pot sa ma bucur. Parca e din ce in ce mai rau in fiecare an. Da, e o sarbatoare in care trebuie sa te bucuri, dar... Poti oare sa te bucuri cand te zbati sa pui ceva pe masa, sa le iei ceva din ce in ce mai simbolic celor dragi?
Impresiile din acest an sunt:

1. Ninsoarea
Din nou, ne-a luat pe nepregatite. Din nou, ambuteiaje in Bucuresti si toata tara. Oficialitati care se lupta cu nametii. Masini blocate. Frig. Nimic mai mult de spus.

2. Iedutul
Ieri in taxi. Seara. Am plecat de la birou si ma indreptam spre partid. Prinsa in trafic, urmaream jocul fulgilor pe strazi. Ceva ireal si de poveste. Si ca sa fie totul de poveste... poate a fost doar imaginatia mea, dar am vazut pe undeva pe la Trafic Greu o fetita alergand cu un ied in brate. Poate in unele case povestile devin realitate. A fost ceva magic, magia Craciunului. Inconjurata de luminile orasului, de fulgi de nea jucausi, o fetita isi implinea un vis.

3. Ajutoarele
M-am intalnit cu cativa colegi de partid sa inauguram noul sediu din Militari. La un moment dat, intra in casa un tanar pe la 27-28 de ani. Si tot ce m-a frapat au fost ochii. Cata durere, cata suferinta, cata rusine... Cu tremur in glas, ne-a intrebat daca oferim si ajutoare. Am resimtit in acel moment o durere ca si cum cineva mi-ar fi bagat un fier inrosit in stomac. Da, l-am ajutat. Si mi-am adus aminte ca il cunosc. Am locuit intr-o perioada in zona respectiva si stiu ca el si sotia lui au un copil foarte bolnav. L-am mai ajutat in cateva dati, asa cum l-am ajutat si aseara. Dar durerea din ochii lui... n-o s-o uit prea usor. Nu pot sa nu ma gandesc la cati oameni sunt in aceasta situatie. Asta nu mai e magia Craciunului, ci magia Guvernului.

Urarea de "Sarbatori fericite!" a ajuns sa fie ca un pumn in plina fata! Nu pot sa nu ma gandesc in cate case un cozonac fierbinte este un lux. In cate case bradul a devenit ceva optional si ne multumim cu o crenguta? In cate case abia reusim sa punem ceva pe masa? In cate case ne gandim cum sa-i facem fericiti pe cei dragi? In cate case, Craciunul este doar durere?